CANTARUL FERICIRII

              Un rege își închipuia că domnește cu mare înțelepciune și cu cinstirea legilor, peste supușii săi. Țara și poporul se aflau în mare nevoie. Se zbăteau oamenii în toate părțile, dar totul în zadar. Legile nu mai ajutau. Se prădau unul pe altul, se înșelau, se necinsteau, se nimiciau.

Regele chiamă sfetniciilui la sine, ca să țină sfat și să afle pricina necazului. Dar oricâte propuneri făceau aceștia nici una nu-i putea împăca pe toți. De ce sunt oamenii nemulțumiți? se întrebau ei. Nu e țara noastră destul de puternică? Nu sunt bani destui? Nu-i destulă învățătură? Nu se petrece bine? Și cu toate acestea nu e bine!

Cineva a sugerat să fie chemat un pusnic care locuia undeva în munți, ca să le spună lor , sfetnicilor, ce lipsește țării.

       Pustnicul a stat un pic pe gânduri, apoi a cerut un cântar și zise: ,, Uitați-vă încoace: partea stângă a cântarului este a grijii, cea dreaptă este a fericirii. Puneți voi pe parte dreaptă a cântarului ce credeți ca este bine, să fie mai grea, ca binele și fericirea să cântărească mai mult decât nemulțumirea și grija. Unul dintre sfetnici zise: Eu cred că puterea trebuie să ne aducă fericirea și aruncă o sabie pe talerul cântarului.Spre mirarea tuturor cântarul nici nu se clinti. Vezi , zise al doilea, eu am dreptate, banul este fericirea, șipune un sac cu bănet pe talerul din dreapta. Dar oricâți bani punea pe cântar acesta nu se ridica.Atunci veni un al treilea sfetnic spunând: Știința, învățătura, mintea este fericirea, și pune pe cântar cărțile celor mai învățați oameni Cântarul nici nu se clinti. Vine și paharnicul domnesc cu un butoi plin de vin ca lacrima și spune:Dacă puterea, avuția și știința nu-l fac pe om fericit, atunci cu siguranță că plăcerile, băutura aduc fericirea. Dar și de data aceasta cântarul rămase  neschimbat.

         Atunci împăratul furios zise: Dacă toate acestea nu-i aduc poporului fericirea atunci arată tu, bătrâne zdrențos, care-i lucru care poate să-i aducă fericirea..

        Bătrânul își duse atunci mâna la gură, o mușcă și lăsă să picure un strop de sânge pe talerul cântarului și deodată partea cea dreaptă se lăsă în jos, iar cea a grijilor se ridică.

       Ce este asta, întrbă regele? Ce-ai pus pe cântar?

       Aceea, zise bătrânul, ce vouă vă lipsește:

             DRAGOSTEA ȘI JERTFA!

IUBIREA SFINTESTE OMUL

                 Omenirea nu mai dorește să se dezvolte spiritual astfel se va distruge integritatea globală a planetei. Mai există însă o cale de salvare, o cale magică, care este simplă și la îndemâna noastră, a tuturora - IUBIREA APROAPELUI .

Boala care stăpânește astăzi omenirea este ,,Ura,,. Aceasta a apărut din cauza incapacității omului de a trăi corect după legile divine moștenite de la strămoși. Uitînd de aceste legi am uitat, pur și simplu, să fim fericiti.

Trebuie să avem aspirații mereu mai înalte, neintrerupte, spre a dezvolta și a ridica întreaga societate cătr un nivel spiritual dumnezeiesc. Trebuie să readucem  în lume BINELE și PACEA.

Este imperios necesar să schimbăm cursul vieții pe Pământ.

Anatolie Monahul

TANARUL BOGAT

                                      Duminica a XII- a după Rusalii

                                                     Tânărul bogat

                                                    ( Matei IX, 16)

Pe când Mântuitorul binecuvânta o mulțime de copii se apropie de Dânsul un tânăr frumos, care-i cere să-l înețe ce să facă să moștenească viața veșnică. Iisus i-a zis: Să nu ucizi , să nu săvarșești adulter, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatâl tău și pe mama tași să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Tânărul mărturisește că le-a făcut pe toate acestea,să-I spună dacă mai trebuie și altcea. Atunci îl povățuiește să-și vândă toată averea, să o dea săracilor și să-L urmeze. Tânărul auzind toate acestea a lăsat capul în jos și a pleat, a pierdut se vede pofta de mântuire când a auzit că trebuie să-și vândă averea. Privindu-l cu multă mâhnire, Iisus a zis: „ Cât de greu vor intra cei bogați în Împărăția lui Dumnezeu!”

Mântuitorul nostru Iisus Hristos a amintit tânărului bogat doar câtev porunci din cele zece și ar fi putut să se mântuiască pentru că le păzise din copilărie. El urmase însă poruncile, dr nu în spiritul lor,ci numai în literă,de aceea Domnul îl pune la o încercare atunci când îi spune să împartă averile.