CANTARUL FERICIRII

              Un rege își închipuia că domnește cu mare înțelepciune și cu cinstirea legilor, peste supușii săi. Țara și poporul se aflau în mare nevoie. Se zbăteau oamenii în toate părțile, dar totul în zadar. Legile nu mai ajutau. Se prădau unul pe altul, se înșelau, se necinsteau, se nimiciau.

Regele chiamă sfetniciilui la sine, ca să țină sfat și să afle pricina necazului. Dar oricâte propuneri făceau aceștia nici una nu-i putea împăca pe toți. De ce sunt oamenii nemulțumiți? se întrebau ei. Nu e țara noastră destul de puternică? Nu sunt bani destui? Nu-i destulă învățătură? Nu se petrece bine? Și cu toate acestea nu e bine!

Cineva a sugerat să fie chemat un pusnic care locuia undeva în munți, ca să le spună lor , sfetnicilor, ce lipsește țării.

       Pustnicul a stat un pic pe gânduri, apoi a cerut un cântar și zise: ,, Uitați-vă încoace: partea stângă a cântarului este a grijii, cea dreaptă este a fericirii. Puneți voi pe parte dreaptă a cântarului ce credeți ca este bine, să fie mai grea, ca binele și fericirea să cântărească mai mult decât nemulțumirea și grija. Unul dintre sfetnici zise: Eu cred că puterea trebuie să ne aducă fericirea și aruncă o sabie pe talerul cântarului.Spre mirarea tuturor cântarul nici nu se clinti. Vezi , zise al doilea, eu am dreptate, banul este fericirea, șipune un sac cu bănet pe talerul din dreapta. Dar oricâți bani punea pe cântar acesta nu se ridica.Atunci veni un al treilea sfetnic spunând: Știința, învățătura, mintea este fericirea, și pune pe cântar cărțile celor mai învățați oameni Cântarul nici nu se clinti. Vine și paharnicul domnesc cu un butoi plin de vin ca lacrima și spune:Dacă puterea, avuția și știința nu-l fac pe om fericit, atunci cu siguranță că plăcerile, băutura aduc fericirea. Dar și de data aceasta cântarul rămase  neschimbat.

         Atunci împăratul furios zise: Dacă toate acestea nu-i aduc poporului fericirea atunci arată tu, bătrâne zdrențos, care-i lucru care poate să-i aducă fericirea..

        Bătrânul își duse atunci mâna la gură, o mușcă și lăsă să picure un strop de sânge pe talerul cântarului și deodată partea cea dreaptă se lăsă în jos, iar cea a grijilor se ridică.

       Ce este asta, întrbă regele? Ce-ai pus pe cântar?

       Aceea, zise bătrânul, ce vouă vă lipsește:

             DRAGOSTEA ȘI JERTFA!